Atrofia vaginala

Atrofia vaginala reprezinta subtierea si inflamarea peretelui vaginal datorata scaderii cantitati de estrogen in sange. Atrofia vaginala apare mai frecvent dupa menopauza, dar poate fi prezenta si in timpul alaptarii sau in alte perioade in care cantitatea de estrogen din sange scade.

Pentru multe femei, atrofia vaginala face ca actul sexual sa fie dureros si daca acesta doare, interesul femeii pentru activitatea sexuala scade. Mai mult, functionarea sanatoasa a organelor genitale este foarte strans legata de functionarea sanatoasa a aparatului urinar.

Vestea buna este ca exista tratamente simple si eficiente pentru atrofia vaginala. Nivelul scazut de estrogen determina modificari ale organismului, dar acest lucru nu inseamna ca femeia trebuie sa traiasca cu acest discomfort si cu problemele urinare asociate atrofiei vaginale.

In cazul atrofiei vaginale moderate si severe, pacienta poate prezenta urmatoarele semne si simptome urinare si vaginale:
- uscaciune vaginala;
- arsuri vaginale;
- secretii apoase vaginale;
- arsuri in timpul mictiunii;
- nevoie urgenta de mictionare;
- infectii mai frecvente ale cailor urinare;
- sangerare usoara dupa contactul sexual;
- discomfort in timpul actului sexual;
- scurtarea si ingustarea canalului vaginal.

Se estimeaza ca mai mult de jumatate dintre femeile la menopauza au atrofie vaginala, desi putine solicita tratament. Restul se resemneaza in fata simtomelor sau se jeneaza sa abordeze acest subiect cu medicul de familie.

Se recomanda consultul la medicul de familie in cazul in care exista dureri in timpul actului sexual care nu se rezolva prin folosirea unor lubrifiant, sau daca exista simptome vaginale, cum ar fi sangerare neobisnuita, secretie vaginala, senzatie de arsura sau usturime.

Atrofia vaginala este determinata de scaderea cantitatii de estrogen din sange. Estrogenul sanguin scazut face ca mucoasa vaginala sa devina mai subtire, uscata, mai putin elastica si mai fragila.
O scadere a nivelului estrogenilor apare in urmatoarele cazuri:
- Dupa menopauza;
- In timpul anilor premergatori menopauzei (perimenopauza);
- In timpul alaptarii;
- Dupa indepartarea chirurgicala a ambelor ovare;
- Dupa radioterapie pelvina pentru cancer;
- Dupa chimioterapie anticancer;
- Ca efect secundar al tratamentului hormonal pentru cancerul mamar.

Atrofia vaginala datorata menopauzei poate incepe sa fie deranjanta in timpul anilor care premerg menopauzei, sau poate sa nu devina o problema cativa ani dupa aparitia menopauzei. Desi afectiunea este frecventa, nu toate femeile la menopauza dezvolta atrofie vaginala. Activitatea sexuala regulata ajuta la mentinerea sanatatii tesutului vaginal.

Anumiti factori contribuie la aparitia atrofiei vaginale. Dintre acestia cei mai importanti sunt:
1. Fumatul. Fumatul afecteaza circulatia sangelui, deprivand vaginul si alte tesuturi de oxigen. Scaderea fluxului de sange la nivelul vaginului contribuie la modificarile atrofice. Fumatul reduce, de asemeni, efectele estrogenilor care apar in mod normal in organism. In plus, femeile care fumeaza au o menopauza mai precoce si sunt mai putin responsive la terapia cu estrogen;
2. Absenta nasterii vaginale. Studiile au observat ca femeile care nu au nascut niciodata pe cale vaginala au un risc mai mare de atrofie vaginala decat cele care au nascut pe aceasta cale.

In cazul atrofiei vaginale, creste riscul aparitiei infectiei vaginale (vaginita). Atrofia determina o modificare a mediului acid al vaginului, facandu-l mai susceptibil la infectii cu bacterii, fungi si alte microorganisme. Pe masura ce mucoasa devine mai subtire, pacienta prezinta risc mai mare de aparitie a leziunilor in peretele vaginal.

Acestea pot apare datorita frictiunilor sau microtraumatismelor de la nivelul mucoasei provocate de infectiile recurente. Modificarile vaginale atrofice sunt de asemeni asociate cu modificari in sistemul urinar si functionarea acestuia (atrofie genitourinara), care poate contribui la problemele urinare. Pacienta poate experimenta cresterea frecventei de mictionare si nevoia imperioasa de a urina sau arsuri in timpul mictiunii. Unele femei prezinta infectii urinare mai frecvente sau incontinenta.

Medicul de familie poate trimite pacienta la un specialist (ginecolog) pentru evaluarea situatiei.

Medicul va pune intrebari legate de simptomele prezente si va evalua statusul hormonal. Intrebarile pe care le poate adresa medicul sunt:
- Care sunt simptomele vaginale prezente?
- De cand sunt prezente aceste simptome?
- Pacienta prezinta ciclu menstrual?
- Cat de suparatoare sunt simptomele?
- Pacienta este activeadin punct de vedere sexual?
- Pacienta a urmat un tratament pentru cancer?
- Pacienta foloseste sapun parfumat sau spumant de baie?
- Pacienta foloseste produse de ingrijire intima?
- Care sunt medicamentele sau suplimentele vitaminice pe care le ia pacienta?
- Au fost incercate produse hidratante sau lubrifiante care se elibereaza fara prescriptie medicala?

Diagnosticul atrofiei vaginale poate implica:
- Examinarea pelvina, in timpul careia medicul poate palpa organele pelvine si poate examina organele genitale externe, vaginul si colul uterin. In timpul examinarii pelvine, medicul poate verifica prezenta semnelor prolapsului organelor pelvine, indicate de prolabarea acestora prin peretele vaginal. Organele care pot protruziona sunt uterul sau vezica urinara;
- Testul Papanicolau, care implica colectarea unei probe de celule cervicale pentru examinare microscopica. Medicul poate recolta si o proba de secretie vaginala sau poate pune un test de hartie indicator pentru a determina aciditatea vaginala;
- Test urinar, care implica colectarea si analizarea urinei, daca pacienta prezinta si simptome urinare.

Daca pacienta nu prezinta disconfort vaginal, poate sa nu fie necesara tratarea atrofiei vaginale. Simptomele usoare pot fi ameliorate prin folosirea unui lubricant sau a unui hidratant eliberat fara reteta. Totusi, daca pacienta cu atrofie genitala este deranjata de uscaciunea mucoasei veginale, iritatia si disconfortul simtit in timpul actului sexual, urinarea frecventa sau nevoia imperioasa de mictionare, exista tratamente eficiente.

In general tratarea uscaciunii mucoasei vaginale este mai eficienta cu estrogeni aplicati topic (vaginal) decat cu estrogen oral. Estrogenul aplicat la nivelul vaginului poate detemina trecerea acestora in fluxul sanguin, dar cantitatea este minima. De asemeni, estrogenii vaginali nu determina descresterea nivelului de testosteron – important pentru functionarea sexuala sanatoasa – in acelasi grad in care o pot face estrogenii orali.

Terapia vaginala cu estrogen este disponibila sub mai multe forme:
- Crema vaginala cu estrogen. Crema se insereaza direct in vagin cu ajutorul unui aplicator, de obicei inainte de culcare. Medicul va decide cantitatea de crema folosita si frecventa aplicatiilor; de obicei se foloseste o aplicatie pe zi pentru primele saptamani iar mai apoi de doua-trei ori pe saptamana.
- Inelul vaginal cu estrogen. Acest dispozitiv este un inel moale si flexibil care se insereaza in partea superioara a vaginului de catre medic. Inelul elibereaza o doza constanta de estrogen cat timp este la locul sau si necesita imlocuirea la fiecare trei luni.
- Tablete vaginale cu estrogen. Paciena va folosi un aplicator de unica folosinta pentru a introduce tableta vaginala cu estrogen in vagin. Medicul decide frecventa aplicatiilor; spre exemplu, poate fi folosit o data pe zi pentru primele doua saptamani si apoi de doua ori pe saptamana.

Daca uscaciunea mucoasei vaginale se asociaza si cu alte simptome ale menopauzei, cum ar fi bufeele moderate sau severe, medicul poate sugerea administrarea de tablete orale cu estrogen, plasturi, gel cu estrogen sau un inel cu doza mai mare de estrogen alaturi de progesteron. Progesteronul este de obicei administrat sub forma de pastila, dar exista si plasturi care contin o combinatie de estrogen si progesteron.

Pacienta ar trebui sa prezinte ameliorari notabile dupa primele saptamani de tratament cu estrogen. Unele simptome ale atrofiei vaginale severe se pot amelioara dupa un interval mai mare.
Daca pacienta are un istoric de cancer mamar, tratamentul cu estrogen – vaginal sau sub alta forma – in general nu este recomandat, mai ales daca pacienta prezinta o forma de cancer deteminata hormonal.

Daca pacienta prezinta uscaciunea mucoasei vaginale si iritatie, urmatoarele masuri pot oferi o ameliorare:
- folosirea unui hidratant vaginal pentru a restabili hidratarea zonei vaginale. Hidratantul trebuie aplicat la fiecare doua- trei zile;
- folosirea unui lubrifiant pe baza de apa pentru a reduce disconfortul din timpul actului sexual. Trebuie evitate produsele pe baza de vaselina daca sunt folosite si prezervativele. Vaselina poate determina ruperea prezervativului;
- prelungirea timpului de excitatie inainte de actul sexual si evitarea acestuia daca pacienta prezinta iritatie vaginala.

Activitatea sexuala regulata poate duce la scaderea problemelor determinate de atrofia vaginala. Activitatea sexuala creste fluxul sanguin la nivelul vaginului, lucru care ajuta la mentinerea sanatatii mucoasei vaginale.